"Caci iata a trecut iarna; a încetat ploaia, si s-a dus. Se arata florile pe camp, a venit vremea cantarii si se aude glasul turturicii în campiile noastre." Cantarea Cantarilor 2:11-12.

Cu totii stim ca acum cativa ani de zile, "Zidul Berlinului" a fost daramat. Acest zid al rusinii, a fost înaltat în partea de rasarit a orasului, pentru a-i împiedica pe germanii ce locuiau în acea zona, sa ajunga în lumea libera. Multi ani în sir însa, înainte ca acest zid sa cada, a fost martor al multor ostilitati purtate între locuitorii si armatele celor doua Germanii. Într-o zi, locuitorii din partea de vest a zidului, au observat cum de dincolo de zid, utilaje puternice au început sa ridice si sa rastoarne peste zid în partea lor, mormane de gunoaie. Indignati de aceasta situatie, acestia se întrebau care este cel mai bun mod pentru ca sa se razbune. Sfatuiti de unul dintre comandantii din armata, au adoptat însa o solutie neobisnuita. Dupa ce au adunat toate gunoaiele si le-au dus la groapa de gunoi, în loc sa raspunda cu rautate, acestia au adunat mii si mii de buchete de flori pe care le-au aruncat în sectorul de rasarit. Dupa ce florile au ajuns dincolo de zid, locuitorii din parte de vest a Zidului Berlinului, au înaltat un mare banner pe care scria: "fiecare da ce are!" Daca cei din Germania de Rasarit au dat gunoaiele ce le aveau, cei din Germania de Vest au dat florile ce le umpleau gradinile! Ce dam lui Dumnezeu si celor ce ne înconjoara? Chiar daca pana acum tot ceea ce am oferit au fost numai gunoaie, Dumnezeu nu ne-a raspuns însa cu aceeasi moneda, ci ne-a daruit doar florile dragostei si-ale binecuvantarilor pe care nu le meritam!

Meditatii - http://www.misiune.ro/